Cum Tragi Linie după un An ca ăsta?
Ca să nu intrăm în 2021 (o convenție/invenție pe care omul o acceptă ca să poată da explicație ridurilor noi) ca-n bălării, confuzi și fără perspective ușor de reperat, am făcut un emotional check al echipei. Asta ne-a ajutat să vedem în ce punct ne aflăm fiecare și, în funcție de asta, să știm cum să avem grijă unii de alții în noul an. De asemenea, ne-a obligat pe fiecare dintre noi să ne facem propriul scan și să tragem niște concluzii despre noi înșine.
Menționăm că inițiativa celor de la Decât o Revistă pe tema asta, ne-a încurajat să go public cu sesiunea noastră de “psihoterapie”, bănuind că în poveștile noastre e posbil să se regăsească și alți oameni care își duc activitatea în echipe mici, dar complexe.
De ce va e cel mai dor si v-a lipsit în 2020?
De prietenii din alte orașe și alte țări, la care nu am mai fost sau care nu au mai venit acasă.
De ghidușiile pe care le faceam cu colegii la birou! De familie. De stat pe jos.
De patiserie cumpărată de la geam. De shaorma.
De o îmbrățișare faină cand ma revăd cu cineva drag.
De menționat! Deși mi-au lipsit toate astea, nu am suferit prea tare spre deloc anul asta. L-am luat așa cum a fost el și a fost un an bun overall!
De pus mâinile peste tot.
Mi-e dor de colegii mei și de umorul spontan, de neînlocuit, de la birou.
De mâncarea moca pe care mi-o lăsau mereu, după masă.
De drumurile lungi, pe jos, înapoi spre casă, seara.
De momentele rare când ajungeam înaintea tuturor și o făceam pe chimistul în laborator făcând cafea la mocamaster.
Mi-e dor de chermeze la care să mă amețesc și să mă comport îndoielnic.
Interacțiunea în real life cu colegii mei, dincolo de ecranul de la daily meets.
Nu pot să mă plâng. Sunt oameni care suferă mult mai mult de pe urma pandemiei, iar micile disconforturi pe care mi le-a creat asta sunt, mici. Îmi place la mine în peșteră, în pijama.
Mi-i dor de contactul uman, de îmbrățișări.
Mi-i dor să vad zâmbetele de pe fețele colegilor și să le aud râsul nemijlocit de tehnologie.
Mi-i dor să mă rotesc în scaun si să-mi scanez discret colegii, pentru a le lua pulsul și a mă reconecta la vibrația grupului.
Libertatea de mișcare.
Lucrurile mărunte pe care, până în acest an nebun, le luam de bune. 2020 a zdruncinat puternic felul în care privesc viața în general.
Cel mai mult îmi lipsește atmosfera de la birou.>De întâlniri și sport.
Deja e clasic, dar mi-e dor cel mai tare de interacțiunile și atmosfera de la birou.
De diminețile la birou.
Mi-e dor să călătoresc.
Mi-e dor să-mi vizitez familia.
Dacă e să alegeți un lucru care vă face să vă simțiți mândri de voi în anul ce-a trecut, care-i ala?
Niciodată, în toți anii de viață adunați până acum, nu m-am plâns atât de mult ca anul asta. Și m-am plâns colegilor. Și când m-am plâns am găsit susținere. Nu-mi place smiorcăiala, dar s-a dovedit că aveam nevoie de asta și sunt mândră că am reușit să las asta să iasa din mine. Sunt recunoscătoare grupului care a creat spațiul ăsta safe și m-a susținut să mă pot vulnerabiliza. Namaste, Cromatici!
Sunt mândră că am reușit să cer ajutor în perioade mai dificle.
Am băgat +500 de video meets (in afară de cele 300 de daily meetings). Pe lângă faptul că este un achievemnt personal și că au fost zile cu 7 meet-uri diferite, cu oameni diferiți și proiecte foarte diverse, am reușit să “cunosc” mai mult de 50 de oameni complet noi (inclusiv colegi noi, cu care vorbesc zi de zi, dar pe care i-am văzut o dată sau de două ori sau deloc😁). Astfel a devenit anul în care, paradoxal, am fost cel mai “social”.
Cred că modul în care am tratat întreaga situație pandemică: am avut mindset-ul încă de la inceput (sau poate după o lună de pandemie) că trebuie să fructific la maxim orice oportunitate și să ies din situația asta mult mai bine decât am intrat. Deși nu am ieșit, efectiv, din pandemie, aș zice că deja, din perspectivă personală, este un succes modul în care am navigat prin ea. Bottom line, sunt ceva mai conștient (self aware) și mai atent la ce se întâmplă în jurul meu (aware).
Proiectul Esenca (startup tech). Sunt mândru de mine că am avut voința și energia să mă implic în ceva ce nu mai făcusem până atunci. Mă complac destul de ușor și mai mereu evit proiecte în afara jobului. Am fost motivat de faptul că voi avea ultimul cuvânt de spus în privința designului, ceea ce nu se prea întâmplă când tratezi cu un client.
Am reușit să fac pizza foarte, foarte bună acasă.
Pe plan personal, mă simt mai puternică văzând cât sunt de rezistentă mental și fizic la durere, în urma unui accident care m-a scos din uz. Profesional mă consider norocoasă că, în timp ce alți oameni și-au pierdut joburi, eu am putut în continuare să lucrez, să fac ce-mi place și să și cresc în interiorul marelui nostru mic studio.
Faptul că, într-un final, m-am hotărât să-mi dau lucrarea de licență! E ceva ce am abandonat în ultimul moment la vremea respectivă, pe motivul că nu era perfectă. Job related, branding-ul complex de la Kompus (business mijto din zona Horeca, din Constanța) + disciplina & productivitatea de care am dat dovadă lucrând de acasă.
Sunt mândră de optimisul pe care l-am avut în fața acestui an.
Sunt încântat de cele două proiecte noi de anul acesta: Esenca si SET (startups tech). Sunt foarte recunoascător că echipa noastră a reușit să treacă cu bine peste această perioadă dificilă și cred că suntem pregătiți pentru 2021.
La începutul carantinării din martie mi-am dat seama că am tendința să-mi plâng de milă și de atunci, când apare starea asta, încerc conștient să nu mă complac în ea. Lesson learned!
Adaptabilitatea! Atât profesional, cât și personal, am rezolvat o grămadă de provocări noi în mod onorabil, zic eu.
Sunt mulțumit că, în sfârșit, lucrez într-un domeniu care-mi place: în publicitate.
Care-i acel ceva mijto, făcut de cineva din jurul vostru, anul ăsta?
Mă gândesc la colegii mei, care nu numai că au rămas atât de aproape unii de alții (chiar dacă am fost tot timpul departe, fizic), dar s-au și mobilizat și super adaptat noului status quo. Mă gândesc la fiecare dintre ei, fiecare în momentele lui, absolut geniali, incredibil de puternici și motivați și care nu s-au dat niciodată la o parte să facă orice extra mile, oricât de nebun.
Le mulțumesc colegilor că sunt aici, că au crezut în ei și in cei de lângă ei! ❤️
Momentul când colegele mele, Daria și Ana, m-au cărat în cele mai creative moduri prin oraș, cu un picior bulit, și au stat cu mine la spital până noaptea, târziu. Apoi, întoarsă la birou, colegii mei au ales sa faca cursă cu cârjele, nu să mă compătimească. ❤️ Momentul când, imobilizată fiind la pat, înainte de carantinare, toată echipa a venit de ziua mea la mine acasă și am realizat a mia oară ce norocoasa sunt să lucrez cu așa oameni.
Când Coz m-a ajutat cu design de HomePage la 12 noaptea, într-unul din heirup-urile de anul ăsta, deși nu-i ceruse nimeni.
Cand l-am rugat pe Ionuț să mă ajute cu newsletter pe site-ul personal și el mi-a rezolvat si alte n-șpe mii de chestii la site, așa, pur și simplu.
Când răbdarea lui Alin la accesele mele de perfecționism la pixel întrece cotele normale.
Când Cristian mi-a negociat o lentilă nouă și a scos-o mai ieftin. Când tot el a dus casetele lui la convertit si a luat și cele 1000 de VHS-uri ale mele, fara nici măcar să-i sugerez asta.
Când trimit mesaje kilometrice lui Daniel cu scuze, dupa ce am zis sau facut un kkt, și el îmi dă cu înțelegere și hugs.
Când Andy m-a sunat să vorbim o oră jumate despre respirație.
În afara spectrului Cromatic Studios, când mama imi aduce cafeluța la pat și tata mă cheamă entuziasmat să-mi arate cum se vede reflexia la o dimigeana pe perete, complet random.
Când străini de pe internet îmi scriu că motivul pentru care nu-și șterg Instagramul e că dupa o zi de 3 părăluțe eu îi fac să râdă, îi ajut să fie mai responsabili civic și le fac viața mai frumoasă. Or so they say și eu îi cred!
Când Alexandra îmi vorbește blând și dulce după ce eu fac scandal.
Uite la știrea asta mă gândesc. Și-am plâns și m-am frământat și mi-am reamintit cât de fantastici pot fi, de fapt, oamenii. Și că asta-i firea naturală a omului.
Mi-am reamintit și de cât de multe lucruri se petrec în lumea asta mică-mare.
Mi-am reamintit că totă perioada asta e un fleac pe lângă toate cele care se întâmplă în Universul ăsta.
Și mi-am mai reamintit că dacă ne luăm prea în serios, riscăm să picăm într-o capcană.
Well, job related vreau să punctez că apreciez eforturile depuse de către toți colegii mei și poate, în special, de Daniel și Cristian (boșii noștri, care strâmbă din nas la această titulatură) în sensul în care nu am resimțit foarte mult schimbarea abruptă de lifestyle și workstyle. Cu siguranță, ne-am mai obișnuit pe măsură ce a trecut timpul, dar consider că tranziția a fost mult mai fină datorită atitudinii, mindset-ului și eforturilor lor. Good job! Really!
Sunt fericit că frățiorul meu a luat bacul.
Well, job related vreau să punctez că apreciez eforturile depuse de către toți colegii mei și poate, în special, de Daniel și Cristian (boșii noștri, care strâmbă din nas la această titulatură) în sensul în care nu am resimțit foarte mult schimbarea abruptă de lifestyle și workstyle. Cu siguranță, ne-am mai obișnuit pe măsură ce a trecut timpul, dar consider că tranziția a fost mult mai fină datorită atitudinii, mindset-ului și eforturilor lor. Good job! Really!
Mă bucur mult că Andra (soția mea) a reușit să se reinventeze pe Tik Tok. S-a mutat din teatru pe rețele de socializare și admir mult determinarea ei.
Încă ceva, care m-a surprins foarte plăcut, este maturitatea noastră în fața provocărilor actuale. You rock, guys!
Au fost tot felul de inițiative foarte frumoase anul ăsta, atât la scară mică cât și la scară mare. Eu zic că pe lângă relele pe care le-a adus 2020, a scos la iveală și ce e mai bun din unii oameni, din mulți oameni.
Ceva foarte tare anul acesta a fost toată activitatea lui Zavatos de pe internet. În orice punct din acest an m-aș intoarce, Maria a fost și ea acolo, cu nebunia ei frumoasă. În special cu contul secundar *wink-wink*.
Fiică-mea descoperă lumea. Este indescriptibil în cuvinte cât de mijto este să fii martor la asta.
Îi nominez pe toți colegii mei din proiectul de startup/scaleup, care și-au dedicat din timpul lor liber ca să construim ceva mijto.
Cred că noi, cu giveaway-urile noastre. Feels good to help!
Îmi vine în minte momentul când m-a ajutat Cristi sa filmez sketch-u’ cu fotbalistu’ și am cărat o ușă prin Centrul Vechi.
Gina s-a descurcat de minune la prima ei sesiune de dresaj.
Cum creștem în 2021?
Îmi doresc să dau mai departe tot ce-am primit anul ăsta la nivel de susținere și învățături. Sau poate am făcut-o deja și in 2020 am primit eu ce-am semănat anterior.
În 2021 oricum va fi mai bine. Dar mi-ar plăcea să ajungem să conștientizăm cât mai mulți că acest contact uman nu este “for granted”.
Și să ne bucurăm și să apreciem tot ce aduce interacțiunea directă cu semenii noștri în viața și evoluția noastră.
Îmi doresc să “pay it forward”.
Aș vrea să îmi gestionez mai bine accesele de furie.
Aș vrea să îmi reglez și mai bine somnul și să mă disciplinez mai riguros.
Vreau să rafinez adaptabilitatea începută în 2020.
Îmi pare că rezoluțiile de final de an și-au pierdut substanța până la trivialitate și poate, pentru prima oara, misterul este cel mai bun cuvânt pentru a descrie anul ce vine. Cam ca octombrie, 1942, pentru Cristofor Columb.
Aș vrea să învăț să îmi canalizez episoadele de total breakdown către alte zone creative, pe care nu le-am explorat, cum e ilustrația.
Eu mi-am propus să mă concentrez în 2021 pe: dezvoltarea personală și organizațională pe partea de video menținerea unui ritm de antrenament fizic (ca să scap total de problemele cu spatele)
În fiecare an câștigăm experiență, învățăm lucruri noi, ne adaptăm și mergem mai departe. Nu e diferit nici pt 2021. Îmi doresc ca omenii de mâine să fie mai bine. E prea suparată lumea de azi.
Mai multă responsabilitate individuală, începând cu subsemnatul.
Aș vrea să mă mișc puțin mai mult.
În 2020 mi-am găsit un ritm mai bun. Îmi doresc să-l mențin.
Să vizitez Star Wars Galaxy’s Edge cu frățiorul meu.
Să vizitez Star Wars Galaxy’s Edge cu frățiorul meu.
Așadar, tragem linie cu optimism, dar nu unul deluzoriu, ci bazat pe fapte și simțiri reale pe care le-am scos la lumină cu ocazia asta. Sperăm că tonusul nostru vesel, dar și realist, va fi molipsitor și-o să reverbereze în industria afacerilor mici, dar care și-au demonstrat puterea de adaptabilitate.
Știți deja, dar merită reiterat: suntem parte esențială din motorașul care mișcă spațiul nostru mioritic, problematic, înspre viitor, înspre dezvoltarea aia, care deja nu mai este doar un vis. Pentru 2021 avem o singură urare: Să extindem “bula”, să trecem efectele muncii noastre peste granițe noi. Cu speranță, curaj și încredere în capacitatea incredibilă a oamenilor de a găsi soluții creative la orice problemă, we say:
Let 2021 come! Niciodată n-am fost mai pregătiți!
