Creative Junkies S2 EP2: Sartrowski – De la Barman la Ilustrator Rebel
Creative Junkies este o serie de interviuri cu artiști grafici cool & inspiring. Ăsta-i sezonul doi.
“Eu voiam doar să fac niște afirmare post-break-up, știi? Gen, să-mi tund bretonul. Dar cafeaua nu e mereu gratis.” asta spune Joseph Sartrowski despre cum a pornit Bad Jubies Apparel, business-ul out of the box care l-a transformat într-un ilustrator cunoscut pe piața românească.
Sartrowski are acel je ne sais quoi, acel nonconformism necesar pe care le prezintă în mixuri inedite de exprimare vizuală, prin ilustrațiile sale NSFW sau prin poezie. Se autocaracterizează drept: “absurd villain. older than you think. problem maker @badjubies.apparel. also a very bad writer. found a new way to break the law: badjubies.com”
Cine e Sartrowski?
Poate că ceea ce-ți atrage atenția prima dată la el, dincolo de arta ușor abstractă, este numele său, această persona enigmatică.
Joseph Sartrowski aka Răzvan Corneci are o aură sonoră care te duce cu gândul la idei filosofice și ceva diferit de modernitatea actuală. Dacă citești ce mai există pe internet cu Sartro, ai putea să descoperi că numele formal pe care l-a ales își are originile într-un cod prezent în versurile unui cântec semnat Nick Cave, O’Malley’s Bar. Dar, așa cum singur o spune, “Îmi place să profit de orice ocazie de a minți în interviuri, să nu uităm asta.” Astfel, în legătură cu identitatea sa misterioasă, acesta spune că numele lui este o carcasă:
” Am avut suficiente nume, și în cele șase cărți de identitate pe care le-am schimbat până acum, și pe diversele proiecte pe care le-am schimbat. Sartrowski a devenit necesar în clipa în care am decis să aleg pentru mine un nume asupra cărora ceilalți să nu aibă putere, cel puțin nu alta decât a-l ciopârți la fiecare încercare de a-l pronunța. Puteam la fel de bine să-mi zic 323-221-7625, furat tot dintr-un cântec fenomenal, dar am descoperit devreme că faci mai mult cu niște cuvinte decât cu niște numere bine alese. Sartrowski e acolo ca eu să pot trăi în liniște (pfff), ca să fie el violent pentru mine, furios și dezamăgit, ca să poată privi el lucrurile așa cum sunt când eu vreau să le arunc sub un preș care se lărgește zilele astea. Sartro are toată libertatea să confrunte fapte mizerabile când pentru mine e mai prudent să mă ocup de mică politică.”
În ceea ce privește dualitatea sa, pe care o observi cu ușurință mai ales prin cromatica folosită, acesta explică:
“Cu Joe e un caz mai deosebit. Joseph apare pentru că Sartrowski a avut prea mult de înghițit în ultimii câțiva ani și a avut nevoie de cineva acolo care să preia turbulențe, furie, violență și decepție câtă vreme el e ocupat să arunce câteva lucruri neplăcute sub un preș care se lărgește zilele astea. Nu e ceva ce-mi convine neapărat, dar așa pățești când lași treburile nesupravegheate. O să vedem unde duce și asta. Ori o să pot să mă retrag de tot în liniște și să-i las pe băieți să-și vadă de ale lor, ori va trebui să-l sugrum pe unul dintre ei. Urmează să vedem.”
Chiar dacă acum îl vedem drept un creativ realist care pune pe hârtie concepte abstracte eye candy, povestea sa profesională are un spectru mult mai larg: de la actor și barman la ilustrator și antreprenor, toate i-au modelat personajul și și-au lăsat amprenta în arta sa. Spune că nu a pus capăt niciuneia dintre acestea și că problemele sale au fost cu instituțiile, nu cu job-urile în sine.
“Încă lucrez full-time ca barman. Oamenii sunt okay, banii sunt fermecători și e un job care îmi dă voie să vorbesc mult și să dau oameni afară din când în când. Iar cafeaua e gratis. Ca actor încă lucrez, fie pentru proiecte muzicale sau de publicitate, sau pentru photoshoots. Atenția e grozavă și e ceva cu totul deosebit la a sta într-un scaun de make-up și a fi drăgălit cum trebuie. Iar cafeaua e gratis.”
Pe drumul ilustrației, cel pe care punem lupa în acest interviu, spune că a ajuns din ciudă. Și că nu avea această pasiune în copilărie, cum poate te-ai aștepta. Mai tânărul Joseph voia să devină astronaut.
Bad Jubies Apparel și tricourile NSFW
Povestea Bad Jubies Apparel a început într-un mod spontan, imprevizibil, fiind inițial doar o modalitate personală de afirmare într-un moment de suferință.
“Primisem papucii de la o fată pictor și am vrut să-i înec piața. Curând, oamenii au început să arunce în mine cu proiecte și/sau comenzi. Pierdusem deja controlul. Nu știu ce-a fost în capul meu. Eu voiam doar să fac niște afirmare post-break-up, știi? Gen, să-mi tund bretonul. Dar cafeaua nu e mereu gratis.”
Dacă mai demult descria Bad Jubies drept asemănător cu ”a primi tips prost, a primii papucii într-un mesaj, a te culca cu cineva pe care nici măcar nu placi”, afirmând că vrea să pună sub lupă urâtul realității noastre, acum încă îl vede ca pe un catharsis etern, dar face o serie de completări: “e ca un aragaz mizerabil, dar rece. E ca un frigider gol, dar fierbinte. E ca douăzeci de pachete de țigări care odată erau pline, ca un brad furat de crăciun, ca o scrisoare fără timbru, ca 12 decembrie într-un taxi scump, ca dormitul pe canapea fără pisică, ca o cană spartă într-un apartament care nu e casa nimănui, reparată cu scoci de hârtie și o dată în calendar. Mai mult sau mai puțin.”
Sartrowski spune că nu are dorințe neîmplinite. “Sunt câteva modele pe care mi-aș dori să fim suficient de profitabili cât să ni le permitem curând, dar au fost deja contactate, deci totul merge bine. Cât privește alți ilustratori, vom avea luna aceasta două lansări separate cu doi noi rezidenți BJ Apparel, prietene dragi pe care abia mă abțin să nu le numesc, dar nu vreau să stric o surpriză la care lucrez de câteva luni.
La nume mari nu visez. BJ Apparel e un salon împuțit și ieftin unde Stanislavski și Gorceakov se întâlnesc pentru 19 ore ca să pună țara la cale, înainte să devină bogați. Noi suntem păcănelele la care joci înainte să lovești un jackpot și să te muți la ruletă. Suntem 2-2, pierde tot. Niciodată 6-6. Să fie clar, mulțumesc.”
În ceea ce privește industria creativă, “Lucrez acum full-time cu Printoteca, care s-au instalat ușor ca lideri în sectorul print-on-demand, fine-art print și dropshipping, iar ăsta chiar a fost un vis. Pfu.”
Viața de antreprenor este presărată cu multe lecții învățate the hard way, iar în acest context Sartrowski ne poate învăța din ale sale recente legal issues:
“Nu cred că pot să vorbesc despre asta fără să am probleme, pentru că nu sunt străin de a trage sfori neortodoxe, dar! Dacă ai găsit un nume bun, înregistrează-l. Dacă nu faci asta, măcar ține niște dolari deoparte și citește-ți toate mailurile. Toate. La timp. Nimic nu e mai rău decât să te părăsească propriul tău nume, niciodată. Oricât de puțin ar valora.”
Viziune
Perspectiva sa asupra lumii poate să pară mixtă, cu adevăruri inconfortabile și frumusețea care stă în spatele nebuniei. Îți stârnește curiozitatea, de asta am vrut să vedem după ce se ghidează, ce words of wisdom stau în spatele ecranelor.
“Dacă ajută, e un cântec, un gospel pervertit al lui Nick Cave, The Witness Song, care vorbește despre un tânăr care pornește spre port, din lipsă de ceva mai bun de făcut, unde întâlnește o femeie cu brațele ridicate a rugăciune. Femeia îl conduce într-o grădină ascunsă în spatele Zidului, unde tronează un izvor vindecător. Cei doi îngenunchează, își cufundă mâinile în apă, iar el întreabă ”ești vindecată?”, iar ea întreabă ”ești vindecat?”. El răspunde ”sunt vindecat”. Ea răspunde ”și eu sunt”. Dar tânărul începe să strige ”draga mea, și tu ești, și tu ești, și tu ești – o mincinoasă”. Se sărută de câteva ori, ea își înalță brațele a rugăciune iar el pleacă din nou spre port. Cam atât.”
Perspectiva sa asupra lumii poate să pară mixtă, cu adevăruri inconfortabile și frumusețea care stă în spatele nebuniei. Îți stârnește curiozitatea, de asta am vrut să vedem după ce se ghidează, ce words of wisdom stau în spatele ecranelor. „Mai bine mă duc și beau un pahar de vin și mă uit pe pereți.”
Întrebându-l despre valorile sale ca artist,
“Nu sunt artist, eu vând alcool și promisiuni. Dar o să-ți zic dacă aflu.”
Împotriva curentului
“Din poziția din care privesc, prefer să ies în stradă ca cetățean, să împart o memă bună în online, să mă bucur de Joe și Kamala pe Twitter, să mă uit 10 ore la Joe Exotic și apoi să desenez ce vreau eu. Dar da, asta vine de la un băiat care încă desenează nuduri, cadillacuri și cuțite și scrie despre dinți stricați, deci – “
În contextul în care trendurile joacă un rol important în formarea multor artiști, el spune că …
“N-am înțeles niciodată de ce se aruncă toți artiștii grafici în lucrări sezonale sau care se învârt în jurul unor tendințe de moment, cum ar fi orice sărbătoare națională, internațională, eveniment politic/socio-economic, ca protestele SUA din vară, inaugurarea POTUS ș.a.m.d., sau chiar mișcări pop vădit efemere, precum Pokemon Go, sfârșitul GOT, chiar și portrete Bridgerton, Queen’s Gambit, Disney. Înțeleg consemnarea realității și am avut la școală un semestru întreg de ”Rolul artistului în societate” dar – nu e din start un tren prea plin ca să te mai urci în el? Nu e self-serving, de la un punct, mai ales dacă portofoliul tău nu are deja tendințe socio-culturale, să trântești un MLK în miez de ianuarie? O faci ca persoană privată cu un skill deosebit? O faci pentru expunere și numere? E un echilibru sensibil care poate să devină scârbos.”
În același ton, când arta ta e bold și trăim în era în care Instagram vrea să banneze sfârcurile, iar obiectificarea femeii este din ce în ce mai des adusă în discuție,
“Instagram era un loc mult mai plăcut înainte să vină Facebook și să spargă petrecerea. E adevărat, noi, spre exemplu, nu ne mai calificăm pentru ad-uri sponsorizate de o vreme, din cauza subiectului ilustrațiilor, dar am învățat să ocolim restricțiile cu strategii de marketing organice și linking. Suntem, totuși, un caz fericit.
Problema nudității online ar trebui să fie mai mult în mâinile emițătorului și mai puțin în ale primitorului. Sunt mii de fotografi, modele, modele nud, tatuatori, ilustratori, lucrători sexuali și educatori sexuali care acum suferă din cauza noilor restricții Instagram și încă nu e clar cine pe cine protejează. Să luăm în calcul că Instagram nu mai e doar un MySpace cu poze, ci e acum și un portofoliu viu, și o platformă de comunicare, care a născut industrii întregi – vezi social media management, afilliate marketing, influencer marketing, și era și un loc unde femeile (și nu doar) puteau să îmbrățișeze și să monetizeze hipersexualizarea lor societală, lucru care aducea niște putere înapoi în mâinile lor, ceea ce era și promițător și grozav.
Și acum ce? Din nefericire, va mai trece niște timp până când vom putea fi proprii stăpâni ai imaginii pe care vrem să o reflectăm, fără presiunea constantă de a o cosmetiza și adapta la restricții generale. Iar ăsta e un mare, mare păcat.”
(Not bad) inspiration
Dacă brandul său ar fi un cocktail, s-ar numi Bad Juice.
Despre muza lui eternă spună: “Aș vrea să-i respectăm intimitatea pentru moment, nu are ea nicio vină că am împărțit o vreme bună împreună dar, dacă vrei să auzi nume de persoane faimoase, o să arunc aici cu Dyna Dagger, Cate Blanchett, Gracie Hartzel și nenorocita de Josephine, a lui Napoleon. Nu mă interesează că a murit.”
Tot în numele inspirației, Sartro a fost bucuros să ne prezinte ceva ce îi hrănește lui focul creativ și ne poate ajuta și pe noi să privim din altă perspectivă.
O carte: “”Un veac de singurătate”, Gabriel Garcia Marquez. Dacă nu bocești la ultima pagină, nu ai suflet și poți părăsi orașul, să nu mă mai cauți niciodată.”
O melodie: “The Vietnamese Telephone Ministry, The Fiery Furnaces. Întregul lor opus nu face decât să zică că împăratul e gol, over and over. Și dacă nu poți vedea asta, minți”.
Un loc: “Bulevardul Carol I, 63, între două mașini, după ce s-au zis cuvintele ”șpârlă” și ”proprietăreasă”.”
Un film: “The Cook, the Tief, His Wife and Her Lover. Un mic manifest anti-cinematic pe care dacă poți să-l termini ești o persoană mai bună decât mine.”
Cât despre sfaturi pentru artiștii la început de drum, acesta îi îndeamnă:
“Citește despre taxe, nu mai lucra pe gratis, învață să joci barbut, scrie scrisori, recomandă-ți competiția fără rezerve, citește mitologie de orice fel că nimeni nu e mai presus decât asta, crește-ți propriile plante sau ceva, pentru că o să ai nevoie de un alt hobby dacă vrei să-l pervertești pe ăsta cu câștiguri financiare și păstrează în viața ta persoane care știu cum îți bei cafeaua. Chiar dacă nu e gratis.”
Găsești toată seria aici.
